DISTRIBUIȚI

Gazeta Muzicanților: Bună ziua! Mă bucur să te cunosc dragă Madalina! Astăzi, vom oferii o mulțime de informații noi, atât despre tine, cât și despre cele mai noi piese ale tale,  “Bunicii mei dragi și buni” si “Busuiocu-i nesfințit”. Pentru începutul acestui interviu, suntem curioși să aflăm din ce zonă provine talentata Mădălina Rodocea și care este povestea vieții ei!

Mădălina Rodocea: Bună ziua tuturor și bine v-am găsit! Înainte de a-mi începe povestea, aș dori să vă mulțumesc pentru invitație și pentru că, iată, am ocazia să vorbesc despre noua întorsătură pe care a luat-o viața mea în ultima perioadă.

Reprezint Țara Făgărașului sau Țara Oltului, mai exact subzona Perșanilor. Deși m-am născut la oraș, în Făgăraș, vacanțele de vară mi le-am petrecut la bunici, pe ulițele satului care mi-a intrat iremediabil la suflet drept cel mai drag loc de pe pământ: Veneția de Jos. Deși muzica populară a fost întotdeauna la loc de cinste la noi în casă, diferite ramuri ale familiei având talent muzical, mi-am făcut târziu curaj să pășesc înspre această lume. Având o fire mai emotivă, îmi era rușine să cânt până și în fața părinților. Mare parte din copilărie și adolescență am folosit un tub de spray pe post de microfon, îmi fixam căștile pe urechi și făceam un fel de playback în reflexia vitrinei pe care o aveam în camera mea.

Lucrurile s-au schimbat abia în al doilea an de facultate, când m-am înscris la secția de canto popular din cadrul Școlii Populare de Arte și Meserii “Tiberiu Brediceanu” din Brașov. Faptul că am avut un profesor îndrumător, faptul că am avut primul contact cu scena, toate acestea au contribuit la a-mi depăși unele temeri. De atunci și până la lansarea primelor piese s-au scurs câțiva anișori. În prezent, am 26 de ani și vin cu următorul crez: visurile pot deveni realitate chiar și mai târziu în viață.

Gazeta Muzicanților: Când ți-ai dat seama că muzica este drumul tău și ce rol are în viața ta?

Mădălina Rodocea: Nu cred că a existat un moment cheie în care să realizez că muzica e drumul meu. Cred că a fost, mai degrabă, o chestiune clădită în timp. E vorba despre o chemare lăuntrică, despre o forfotă sufletească ce te trage înspre acolo și nu îți dă pace. Muzica mi-e pansament pe rană și prieten, într-o lume în care prietenia sinceră e atât de rară.

Gazeta Muzicanților: Care este cel mai important lucru pe care l-ai învățat până acum despre muzică?

Mădălina Rodocea: Am învățat că muzica mă învață, la rândul ei, să îmbrățișez orice experiență îmi iese în cale, fie ea una pozitivă ori negativă. Dacă până de curând mă raportam la experiențele mai puțin plăcute prin filtrul unui om “normal”, acum am ajuns să cotrobăi prin evenimentele nefavorabile, încercând să scot la lumină noi și noi teme muzicale de abordat.

Gazeta Muzicanților: Acum aproximativ 3 saptamani ai lansat piesa “Busuiocu-i nesfințit”, care are aproape 10.000 de vizualizari! Spune-ne de ce crezi ca atat de multa lume ti-au ascultat piesa, care este secretul?

Mădălina Rodocea: Învârtita “Busuiocu-i nesfințit” cred că va rămâne, cel puțin o bună bucată de vreme, piesa din repertoriul meu care mă reprezintă cel mai bine, fiind inspirată din trăirile mele adolescentine. Busuiocul, căutarea ursitului, rușinea față de gura lumii, invocarea divinității, toate acestea sunt teme și subteme prezente în piesă, fiind de actualitate chiar și în ziua de azi în viața tinerilor. În momentul în care scriu aceste rânduri, materialul a depășit 11.000 de vizualizări pe YouTube. Deși pentru unii e un număr infim, pentru mine e o realizare importantă, fiind primul meu proiect muzical.

Piesa e compusă de mine, atât versurile, cât și linia melodică, iar acest aspect contribuie mult la cum simți și la cum transmiți mai departe ceea ce cânți, zic eu. Poate și acesta e un motiv pentru care piesa a fost atât de bine primită. Deși a fost compusă în vara anului trecut, fără să mă fi gândit inițial la vreo asemănare cu tradițiile de Bobotează din satul bunicilor, abia în ianuarie am reușit să programez filmarea videoclipului.

Tema melodiei s-a potrivit de minune cu sărbătoarea Bobotezei, așa că am profitat de ocazie și am transpus în imagini o strigătură specifică locului, împreună cu jocul tinerilor organizat în fiecare an la această mare sărbătoare în Veneția de Jos. Jocul, la nivel simbolic, devine o punte spre căsătorie. Pe vremuri, oamenii din sat se strângeau în Prund pentru a vedea cine știe să joace mai bine și ce fete luau la joc feciorii. În funcție de perechea ce se forma la joc, era de la sine înțeles ce nuntă urma să se organizeze în anul respectiv. În videoclip avem ocazia să admirăm un costum femeiesc aparte, și anume costumul de Bobotează specific satului Veneția de Jos, care are în centru o piesă vestimentară unică în țară, un laibăr din catifea neagră cu floricele roșii, ce poartă denumirea de ispas. Mă bucur că am avut ideea de a scoate la lumină acest costum, de care prea puțini oameni știu, chiar și în zona noastră.

Gazeta Muzicanților: De curand, ai mai lansat o piesa intitulata “Bunicii mei dragi și buni”! Cum a luat nastere aceasta piesa si care este mesajul?

Mădălina Rodocea: Ultima piesă lansată nu e compusă de mine, ea fiind, de fapt, prima piesă pe care am înregistrat-o într-un studio, chiar înaintea învârtitei. Eu am ales doar tema melodiei. Cred că prima experiență cu un studio profesionist mi-a dat imboldul de a crea piesele mele, așa că în acest fel a luat naștere “Busuiocu-i nesfințit”, cu care am și ales să o iau din loc în călătoria aceasta frumoasă.

   Purtata “Bunicii mei dragi și buni” reușește să transmită într-un mod sensibil dorul pe care atâția dintre noi îl avem pentru bunici, fie ei pe pământ sau în ceruri. După lansare, am fost plăcut surprinsă să văd câți oameni s-au regăsit în ea. Pentru un interpret, a ajunge la sufletul omului e cea mai mare împlinire.

Gazeta Muzicanților: Suntem curiosi sa aflam si despre locatiile pieselor. Unde au avut loc filmarile si cu cine ai colaborat?

Mădălina Rodocea: Ambele filmări au avut loc, desigur, în Veneția de Jos, chiar cu oameni din sat, cărora le mulțumesc și pe această cale. Au fost multe cadre în aer liber, cu un peisaj desprins parcă dintr-o poveste, mai ales că am avut norocul să vină zăpada chiar înainte cu vreo două zile de filmări. Cumva, parcă am simțit că a nins pentru mine, căci îmi doream foarte mult să suprind totul într-un peisaj de iarnă. Cadrele interioare au fost filmate la Muzeul Satului din Veneția de Jos, un loc ce ar merita vizitat cu siguranță de către cititori. De asemenea, m-am bucurat în mod deosebit să îi am alături la filmări pe colegul meu, Neluțu Rusu de la Zărnești, căruia îi mulțumesc pentru frumoasele returnele la saxofon și sopran, și pe tatăl meu, în rol de toboșar și saxofonist. Puțini sunt cei care știu că tatăl meu a cântat la saxofon, tânăr fiind, așa că sunt cu atât mai mândră să îl am alături de mine în această postură.

Cele două videoclipuri au fost redate exact cum mi le-am închipuit cu ajutorul unui videograf talentat, Andrei Vrăsmaș, cu care am colaborat foarte frumos și la care am să apelez, cu siguranță, și pe viitor, pentru a transpune în imagini poveștile din spatele cântecelor.

Gazeta Muzicanților: Acum că suntem spre finalul articolului, spune-ne spre ce tinzi, care sunt planurile de viitor și ce ți-ar plăcea să schimbi prin muzica ta la lumea din jur?

Mădălina Rodocea: Îmi doresc ca toate cântecele ce vor urma să îmi poarte amprenta, întrucât am găsit o mare împlinire la capătul creațiilor proprii. De asemenea, mi-aș dori ca temele abordate să fie exact temele cu care ființa mea rezonează. Mai pe scurt, să îmi cânt sufletul, să-l dăruiesc lumii nealterat și să-mi îndemn ascultătorii la a reflecta, la a visa, la a-și lăsă sentimentele în voia muzicii.

Gazeta Muzicanților: Mi-a făcut placere să stau la povești cu tine, ai un mesaj pentru cei care te apreciază și au citit acest articol?

Mădălina Rodocea: Plăcerea a fost de partea mea! Mulțumesc tuturor celor care și-au răpit câteva minute pentru a citi o parte din povestea mea. Le doresc ca muzica populară să le fie alinare în orice împrejurare a vieții, s-o dea mai departe și să nu-și uite niciodată rădăcinile. Doamne ajută!

-