DISTRIBUIȚI
-
_____________________________________________________

Gazeta Muzicanților: Bună ziua și bine v-am regăsit, doamna Natalia! Am observant că ați lansat de curând o piesă nouă intitulată, “Toate cântecele mele”! Am ascultat piesa, am analizat cu atenție videoclipul și ca de obicei, este un proiect frumos, special și ieșit din comun! Cât de mult v-ați pus din viața personală în aceast proiect și de unde v-ati inspirat?

Natalia Ghilețchi Petică: Bună ziua, dragii mei, mulțumim frumos pentru invitația voastră la un nou dialog. Da, aveți dreptate, între timp am mai lansat un cântec frumos, l-am intitulat “Toate cântecele mele”, pentru că în acest cântec este expusă toată viața mea personală, care, de altfel, nu este prea diversă de viața milioanelor de români, care au luat drumul pribegiei, drumul străinătății, lăsând în urmă lucruri sfinte: Părinți, Copii, Casa Părintească, în care s-au născut și au crescut rânduri de generații…!Grea și amară este viața prin străini, greu, nespus de greu, este dorul de cei scumpi și dragi. Toate aceste sentimente profunde, acea dragoste infinită de tot ce am lăsat acasă, s-au revărsat în melodia acestui cântec, care îmi aparține, iar textul, fiind tot al meu, a fost prelucrat și cizelat de Regizorul Nicolae Gheorghe Rusu, care este și un Maestru al condeiului, și care a semnat cele mai frumoase cântece din repertoriul cântăreților basarabeni! După cum vedeți, eu nu caut în jur teme de inspirație, ci doar aștern pe hârtie sentimentele, care mă învăluie în acel moment…

Gazeta Muzicanților: Videoclipul, este și el puțin diferit de ceea ce vedem de obicei, cum v-a venit ideea să includeți un mic scenariu în videoclip?

Natalia Ghilețchi Petică: Da, aveți dreptate, în acest videoclip am avut actori, care au știut de altfel, să pătrundă în esența rolului și să transmită publicului o poveste închegată bine într-un singur destin. Dat faptului, că eu am părăsit meleagurile natale de peste 20 de ani, este evident că nu puteam, să fiu întruchiparea unei tinere femei, plină de vise și speranțe, care a poposit pe un pământ străin, iar în același timp, să fiu și o femeie adultă, trecută prin vârtejurile vieții, care au lăsat pe chipul ei umbra tristeții imense a înstrăinării! Plină de regrete pentru pierderea celor mai dragi ființe din lume și trecerea lor în Neant… De aceea, am decis să invit o actriță, care ar fi îmbrăcat haina tinereții mele, care ar fi putut să exprime prin acțiunile sale, prin expresia feței, prin munca sa grea la noii Patroni, prin manierele sale comportamentale în fața camerei de luat vederi, acea realitate crudă, care nu iartă pe niciunul dintre plecați! Peste tot au luat de la noi în schimbul banului! Tinerețea…Sănătatea…Afectele cele mai dragi…!

Gazeta Muzicanților: Povestiți-mi puțin despre mesajul piesei “Toate cântecele mele” – spre ce tindeți și ce v-ar plăcea să schimbați prin muzica dumneavoastră la lumea din jur?

Natalia Ghilețchi Petică: Viața este întotdeauna o luptă… Este mereu în schimbare! Depinde deja de fiecare dintre noi, cum este pregătit de a înfrunta această luptă…Cu părere de rău, nu este nicăieri, la nici o scoală, vre-un Profesor, sau vre-un manual, care te-ar învăța aceste lucruri.

Eu sunt pasionată de lectură, îmi place foarte mult să citesc cărți de creștere personală, care îți inspiră anumite metodologii de a înfrunta situațiile, oricât de grele ar fi, cu mult calm și în același timp, cu multă mulțumire Bunului Dumnezeu pentru toate câte le avem! Deseori se uită a mulțumi și pentru Pământul, care îl călcăm și pentru aerul, pe care îl respirăm…

Faptul, că am fost nevoită să plec pe pământ străin, a fost greu de înfruntat…Mult mai greu, decât ne putem imagina…! Eu am fost întotdeauna legată de muzica populară, de folclor, de datine, de obicei, de neam…Și într-o bună zi, am lăsat totul… Și am plecat… Dar asta a fost decizia mea! Nu pot învinui pe nimeni de tot ce mi s-a întâmplat…Deci, în concluzie, îmi rămâne doar să mulțumesc Bunului Dumnezeu, că după aproape 1 an m-a ajuns din urmă Soțul meu, iar fetele mele le-am avut alături, cum numai ne-au permis actele și Birocrația italiană se le avem alături de noi.

Trecând peste obstacole mai mari sau mai mici, caracterul meu s-a călit, am devenit mai adultă, mai înțelegătoare cu cei din jur, mai tolerantă la anumite lucruri. Prin tot ce am realizat în viața mea trece un fir roșu, pe care l-aș numi CARITATE. Dragostea de aproapele tău, dorința de a ajuta pe cei din jur la momentul oportun.

Dar în același timp, stiu, și sunt conștienta, că mulți din cei plecați s-au lăsat amețiți de bunăstarea provizorie, de banul câștigat poate mai ușor…De oportunitățile economice, care li s-au deschis și au uitat de unde au venit, de unde au pornit cândva la drum! Au uitat de Părinții care au făcut din noapte zi să le pună pâinea pe masă, să-i crească, să-i ocrotească și să-i pornească la drumul vieții, ca mai apoi să stea cu ochii la drum… Poate vor veni acum… La Paștele acesta… sau poate la Crăciun…

“Oameni buni, voi, cei plecați,

De Părinți să nu uitați!

Căci cu banul ce-ai făcut,

Nu scoți Mama din mormânt”

Acesta este mesajul acestui cântec… Este un strigăt la Cer! O chemare, pentru toți cei plecați! Să nu uite de tot ce e mai scump și mai sfanț pe acest Pământ! De Părinții lor! Căci pleacă la Cer Părinții…În tăcere… Ca și Sfinții… Și mă doare… Mă sfășie acest lucru!

Și dacă măcar o persoană, din cei ce vor asculta acest cântec, va avea o lacrimă pe obraz și un regret amar în suflet, un gând îi vă sfredeli inima! “Oare când am dat ultima dată pe la Părinți?”, va pune mâna pe telefon, cu speranța că cineva la alt capăt al firului îi vă mai putea raspunde, atunci pot să spun, că am atins scopul acestui cântec…

Gazeta Muzicanților: Ne puteți spune o amintire dragă din viață, legată de muzică?

Natalia Ghilețchi Petică: Eu iubesc muzica cu toată ființa mea, deaceia amintirile legate de muzică sunt toate frumoase.

Dar am o amintire, la care țin într-un mod particular…

Era anul 1988. Am fost invitată de către Regizorul Festivalului Televizat “Cântați cu noi”, Octavian Polihovici, să particip la acest Festival. Erau foarte rigizi, trebuia să te prezinți cu piese din folclorul din localitatea, de unde te prezentai la Festival! Nu-mi era deloc ușor, eu munceam în sudul Țării, dar eram născută în nord…Deci chiar nu cunoșteam zona, dar nu m-am abătut! Am pus trăistuța pe umăr cu un magnetofon în geantă și am apucat să cutreer satele, să caut băbuțe și moșnegei, care ar fi fost dispuși să-mi cânte ceva, ce au apucat și ei de pe la Bunei.

Aveam întâlniri periodice în capitală, unde îmi prezentam programul. În sfârșit, au fost selecționate doua cântece frumoase, am evoluat în scena Filarmonicii de Stat “S.Lunchevici” alături de Orchestra Radioteleviziunii de Stat “Folclor”, care era deja condusă de bagheta Dirijorului Petre Neamțu.

Spre marea mea bucurie, am ajuns Laureata acestui Festival și la Marele Concert de Gala!

Doar că juriul a ales pentru Concertul de Gală cea mai grea piesă! Era o Doină acapela, deci fără acompaniament. Doar Maestrul Vasile Iovu îmi dădea un preludiu la nai, ca să pot intra în tonalitatea justă.

Am cântat acea doină cu atâta patimă și suflet, că la un moment dat, m-am izolat în gândurile mele în acel Altar al Muzicii… când am terminat, am simțit o lacrimă fierbinte, care îmi curgea pe obraz… Se lăsase o liniște de mormânt în sală și doar o secundă după, s-a ridicat în picioare îndrăgită interpretă de muzică populară din Bucovina Sofia Vicoveanca, care se afla la Chișinău în primul său turneu, cu aplauze și cu vocea ei specifică scandând “Bravo”! După ea, s-a ridicat Maestrul Nicolae Botgros, care era alături de Doamna Sofia Vicoveanca, după ei toată sala…

M-am închinat grăbită, căci nu-mi puteam stăpâni emoțiile… Am fugit în culise, iar acolo era Susana Popescu, care trebuia să evolueze mai spre sfârșit de program, ea era deja o artistă afirmată în lumea muzicii. Mi-a cuprins umerii, eu plângeam și printre lacrimi îi spuneam: “Doamne, cum poate să existe așa ceva?” Eu doar nu am Conservatorul terminat cânt din pasiune! La care Susana mi-a răspuns “Mergi la public! Închină-te și mulțumește! Sala te dorește acolo!”

Când am revenit în culise, Doamna Susana Popescu mi-a spus așa: “Fată dragă, să cânți, așa cum cânți tu! Și cum te-a lăsat Bunul Dumnezeu! Căci Conservatoarele astea de mai multe ori strică, decât ajută!”

Și eu am mers pe drumul meu…Și am cântat mereu…

Gazeta Muzicanților: Care este cel mai important lucru pe care l-ați învățat până acum despre muzică?

Natalia Ghilețchi Petică: Muzica adevărată nu acceptă falsități. În fața publicului trebuie să te prezinți cu sentimentul pur, cu sufletul curat, iar ceea ce dorești să expui, să scrii, cu inima și cu sufletul tău! Doar atunci publicul te va aprecia la justa valoare! Niciodată nu-ți fie frică să râzi cu toată inima, cum niciodată nu trebuie să ascunzi lacrima, daca în contextul cântecului vine de la sine!

Cântăreți sunt foarte mulți, dar din cei care știu să transmită sentimentul cu adevărat sunt foarte puțini!

După lansarea cântecului “Toate cântecele mele” foarte multă lume mă contacta la telefon, îmi scriau mesaje în privat…”Doamna Natalia! Am plâns în hohote… Cum de ați putut să descrieți chiar viață mea?”

Și atunci le spuneam, că este și viață mea la fel ca a voastră… Iar dacă cântecul a stors o lacrimă, și a atins cele mai sensibile coarde ale inimii unui suflet ca mine, atunci am reușit să transmit…Exact ceea ce-am simțit în momentul ,când s-a născut acest cântec…!

Gazeta Muzicanților: O întrebare puțin diferită, dacă ați face acum o melodie despre această zi, cum s-ar numi? de ce?

Natalia Ghilețchi Petică: Un artist este mereu în fermentare… în căutare… ideile, gândurile, zbuciumul nu-l poate opri nimeni.

Iar eu, ca și toată omenirea, trăiesc aceste timpuri greu! Pandemia a distrus multe din planurile noastre… A demonstrat încă și încă odată că suntem fiii Maicii Natură. Nimic nu poate opri în loc viața! În Primăvară, eram cu toții sub arest domiciliar, nu reușeam să facem nici doi pași în jurul casei, dar în jurul nostru s-a oprit ceva? Nimic! Copacii au înverzit foarte frumos! Florile au înflorit și au umplut cu arome de parfum totul în jurul lor! Păsările Cerului, au continuat să zboare! Apele s-au limpezit, pentru că umanii nu mai aveau atâtea nave să străbată mările și oceanele! Aerul s-a purificat, pentru că nu mai uzăm mașinile și avioanele…Doar noi, umanii, am devenit mai smeriți, mai atenți unii față de alții, mai grijulii…

La un moment dat, ne-am amintit că avem frați, surori, pe care nu i-am mai auzit la telefon de demult! Ne-am amintit că avem părinți, care ne așteaptă… Am început să prețuim clipa pe care o trăim!

Deaceea următorul meu cântec, cu siguranță, va fi un gând de bine pentru apropiații mei! Un gând de bine, pentru cei ce mă ascultă, un gând de bine pentru această minunată Planetă Pământ, care ne găzduiește și ne oferă tot! Absolut totul, ca să ne menținem în viață! Atunci de ce să n-o iubim? Să nu o veneram? Suntem cu toții fiii acestui Pământ!

“Ascultă, Omule bine” – ăsta ar fi titlul următorului meu cântec… dar nu mă întrebați când se va naște, căci numai Unul Dumnezeu le știe pe toate!

Gazeta Muzicanților: Data trecută ne-ați povestit despre fetița dumneavoastră talentată, Anișoara și am găsit pe YouTube, un evenimente numit “3°Edizione PIÙ CULTURE, PIÙ CULTURA”, ce ne puteți povesti despre acesta și când ne putem așteptă la un proiect, semnat Anișoara Petică?

Natalia Ghilețchi Petică: Da, Anișoara este mereu lângă noi, în proiectele noastre, este mereu prezentă cu un sfat, cu o vorbă bună! Dar muncește și ea la un nou proiect, la care este prea devreme să deschid parantezele.

Cu timpul totul va ieși la iveală.

Între timp, am mers întotdeauna la evenimentele, unde am fost invitați și la care chiar noi am fost organizatori!

Sărbătoarea “Piu culture, piu cultura” este un proiect frumos, realizat de 3 ani consecutivi de Asociația “Rădăcini Latine”! Președinte Domnul Damian Ivanov. Este o asociație, de care suntem legați de mai mult timp, am realizat multe proiecte în comun, nu numai legate de muzică, dar și de Artă Plastică (pictură, sculptură).

Proiectul prevedea o cunună frumoasă de tradiții și obicei a neamului românesc, aduse în scenă de artiștii din toată Comunitatea românilor din Piemonte. Dansuri, cântece, pictură, bucate tradiționale, oferite de magazinele de produse tradiționale românești, care de obicei sunt alături și sponsorizează aceste evenimente culturale. Este întotdeauna o deosebită placere să fim oaspeți la această minunată asociație, care este caracterizată de un stil foarte înalt de organizare, după cum se notează și în video-ul atașat.

Gazeta Muzicanților: Mă bucur că am reușit să stăm din nou la povești, să le prezentăm oamenilor, dragostea dumneavoastră pentru muzică și mai ales dorința de a readuce frumosul și autenticul acolo unde îi este locul! Data trecută, ne-ați lăsat un mesaj care se potrivește pefect acestor vremuri! Ne puteți oferii din nou un mesaj care să ne dea puțin de gândit?

Natalia Ghilețchi Petică: Niciodată nu este târziu să faci un bine!

Trăiește clipa din plin, cu bucurie și mulțumire pentru tot ce ai!

Și nu uita: dacă poți, fă bine, căci răul vine de la sine!

Cu mult drag pentru “Gazeta Muzicanților”

 de la Natalia Ghilețchi Petică

Orbassano Italia (TO)                                                                                                                                26/11/2020

Un nou interviu din care am aflat latura ascunsă a străinătății din perspectiva îndrăgitei și talentatei Natalia Ghilețchi Petică! Doamna Natalia ne-a povestit exclusiv despre mesajul ascuns al piesei recent lansate, intitulată “Toate Cântecele Mele”!!!

-