DISTRIBUIȚI
_____________________________________________________

Gazeta Muzicanților: Bună ziua și bine v-am găsit, dragă Natalia Ghiletchi Petică! Îmi face deosebita placere să stau de vorbă cu dumneavoastră, o persoană care trăiește pentru folclorul românesc și care vrea să-l ofere în continuare tinerilor români și nu numai! Spuneți-ne cum a început pentru dumneavoastră dragostea pentru folclor?

Natalia Ghiletchi Petică: Bună ziua și bine v-am găsit, dragii mei! Țin pentru început să vă aduc sincere mulțumiri pentru atenție, sunt recunoscătoare Universului căci  drumurile  noastre s-au intanit. Dragostea pentru folclor am primit-o probabil odată cu laptele mamei… Îmi amintesc și acuma căci copiliță fiind, mă cățăram în Cireșul de lângă poartă și cântam… Cireșul pentru mine era o scenă, un Altar! De acolo mă auzea toată mahalaua!

Crescând un pic mai măricică, Domnul Profesor de muzică de la școala din satul meu de baștină, Coșernița, județul Florești, R.Moldova, Gheorghe Cojocaru, a notat dragostea mea de cântec și uite că am fost invitată să particip la Corul elevilor din scoală, după scurt timp am devenit și solistă a Ansamblului vocal. A fost foarte importantă această experiență pentru tot restul vieții mele. Acolo am învățat să cânt, dar în același timp să ascult cu atenție colegii, instrumentele care acompaniau corul și să fiu atenta la Dirijorul de cor, care prin anumite gesturi aducea sunetul întregului Cor la rezultatul dorit.

După scoală a urmat facultatea, la Universitatea Tehnică din Moldova, unde am studiat ca Inginer Tehnolog în Alimentația Publică, dar în paralel pentru toți cei 5 ani de studii, am fost solista Tarafului Universități.

După Facultate, am muncit în calitate de Inginer în orășelul Leova, localitate foarte pitorească, așezată chiar pe malul Prutului, am locuit și am activat și acolo, în cadrul Tarafului “Pruteanca”, timp de 16 ani  împreună cu soțul meu, Vitalie Petică, profesor la școala de muzică pentru copii (secția instrumente aerofonice), ba mai mult decât atât, am fondat și un grup folcloric “Cununa”! În anul 1991 am participat cu acest grup la Festivalul de Folcor “Cântarea Oltului”, unde am câștigat și un premiu special “Simpatia Publicului”, fapt pentru care am fost invitați la un interviu în cadrul emisiunii “Tezaur Folcloric” de către regretata Mărioara Murărescu…

Folclorul este sufletul și aerul pe care îl respir chiar și în Italia, țara unde locuim de mai bine de 21 de ani  cu toată familia, avem și două fete mari deja, Anișoara și Marina, care astăzi au 25 și respectiv 28 ani, au absolvit și ele Facultăți de prestigiu, au o carieră profesională în creștere și sunt bucuria cea mai mare, pe care Bunul Dumnezeu ne-o dăruiește zi cu zi.

După mine, folclorul este cea mai bună modalitate de a transmite dragostea de neam, de țară, de rădăcinile noastre, generațiilor viitoare, în special copiilor, născuți în Italia… Cântecul îi ajută, să nu uite limba noastră, să-și păstreze cu sfințenie trecutu, căci cine uită trecutul, nu are nici viitor…

Gazeta Muzicanților: Care a fost prima piesă din repertoriul dumneavoastră și cum v-ați simțit să vă puneți amprenta pe acea piesă?

Natalia Ghiletchi Petică: Prima piesă, pe care am lansat-o împreună cu Orchestra Mugurel din Chișinău, Dirijor Maestrul Ion Dascăl, a fost “Scrisoare de la Tata”. Este o istorie a vieții mele, o trăire plină de sentimente de profundă tristețe și dor, prin care am trecut, plecând în Italia… Fetițele mele, micuțe fiind de tot (4 și 6 anișori), au rămas în grija Părinților… Dar așa cum Tata era cel care scria cel mai mult… și cel mai des… A fost anume El, care îmi făcea zilele sărbătoare, de fiecare dată, când primeam scrisorile lui…

Și iată într-o scrisoare, Tata îmi scrie ”Draga Tatei! Ai lăsat fetițele cu noi când mâncau cu lingurița…Acuma sunt mărișoare și îți scriu cu a lor mânuță… Dorul nostru de tine este mare… este atât de mare, că nu încape într-o scrisoare…”

Aceste cuvinte a Tatei au trecut prin orice celulă a trupului meu… Ca un curent de înaltă tensiune… Am plâns oricare punctule și oricare virgulă… Dar am plâns cu sufletul atât de curat, încât a apărut acest cântec în care se regăsesc toate mamele, care au plecat departe de copilașii lor…!

Bineînțeles linia melodică și textul îmi aparțin, s-au născut în inima mea din Univers… Din pulbere de stele și din dor!

Gazeta Muzicanților: Am auzit că sunteți plecată în Italia! Cum se raportează românii de acolo la muzica populară?

Natalia Ghiletchi Petică: Nu este nimic mai frumos pentru un adevărat suflet de român, decât atunci când se cântă și se doinește în «dulcele grai românesc». Împreună cu soțul, cu familia și prietenii noștri, suntem un artificiu de spectacole cu cei mari dar și cu cei mici, unde invităm instrumentișiti, cântăreți, dansatori, poeți, actori, scriitori, pictori… Împletim o cunună frumoasă de sentimente înălțătoare și apartenență la neamul românesc de mai bine de 20 de ani! Răsplată cea mai frumoasă a fost, când după un spectacol, îndrăgitul nostru interpret de folclor, dar și director al Ansamblului Profesionist “Doina Oltului” Ion Crețeanu a spus așa “Dragii mei, sunteți atât de frumoși! Mă uit cu drag la voi și vă destăinui că voi, cei departe de țară și de vatra casei părintești, sunteți mai români că românii!” O fi un mare adevăr! Căci atunci, când ești departe, sentimentul de apartenență la o cultură, la un port, la un grai, se amplifică exponențial.

Gazeta Muzicanților: Ce ne puteți spune despre fiica dumneavoastră, Anișoara?

Natalia Ghiletchi Petică: Anișoara Petică, fiica noastră mezină, a urmat în viață, drumurile mamei! A absolvit Politehnica din Torino, Facultatea de Inginer Chimic, iar în timpul liber este pasionată de Artă și frumos. Pentru 5 ani de studiu la Liceul Științific a făcut în paralel Teatru și Recitare, are o voce inconfundibilă, cu care a fost înzestrată de la Bunul Dumnezeu, acuma de mai bine de 10 ani, activează în cadrul Formației Trison din Torino, alături de părinți și colegul nostru de formație, Daniel Macovei, din Rădăuți, pe care îl salut cu drag cu această ocazie.

Gazeta Muzicanților: Despre cea mai nouă piesă a dumneavoastră, ”Tot mă-ntreabă un pui de cuc” ce ne puteți spune?

Natalia Ghiletchi Petică: Cântecul „Tot mă-ntreabă un pui de Cuc“, este ultimul pe care l-am lansat și care a venit la mine într-o bună zi din luna martie a acestui an! O perioadă foarte grea pentru toată lumea, Pandemia de Covid 19 era chiar la începutul ei, dar așa este firea omenească, să aprecieze tot ce Bunul Dumnezeu ne-a lăsat, doar atunci, când începem să pierdem… Atunci am înțeles că am pierdut libertatea de a cânta și de a fi alături de publicul meu drag! S-au închis toate Teatrele! Au fost interzise toate manifestațiile, dar în inima mea, în sufletul meu, eu eram mereu alături de cei ce m-au auzit cântând, m-au cunoscut, m-au onorat cu invitația de atâtea ori în cele mai frumoase ocazii din viața lor…Au fost anume Ei, fanii mei dragi, subiectul de inspirație pentru acest cântec! Metaforic vorbesc cu un pui de Cuc și profunzimea gândului pleacă spre voi dragii mei, la toți cei ce vor asculta și vor aprecia, la justa valoare acest frumos cântec, pe care vi-l dedic cu tot dragul!

Gazeta Muzicanților: Cu cine ați colaborat pentru linia melodică?

Natalia Ghiletchi Petică: Aș dori în primul rând să-mi exprim profunda recunoștință Maestrului Vitalie Dorin, căruia îi aparține aranjamentul orchestral, și Orchestrei „Rapsozii Moldovei“ din Chișinău (Dirijor Vitalie Dorin), care au colaborat la înregistrarea acestui cântec, precum și studioului Ion Condrea din Chișinău pentru mastering, studioul Vasile Stand în Torino, care mi-a oferit sprijin și ajutor pentru oricare cântec înregistrat până acum!

Linia melodică și textul îmi aparțin! Nu a fost  altceva, decât o conexiune cu Universul! Melodia a venit de la sine, iar versurile s-au așezat pe hârtie atât de cuminți, încât nici nu am realizat… Se întâmplă aceste lucruri doar atunci, când te gândești cu adevărat cu trup și suflet la bucuria altora, la bucuria celora care vor asculta și se vor bucura de tot ce dai!

Eu nu sunt nimic, decât un firicel de nisip, dintr-un pustiu fără hotare, însetat de dulceața cântecului folcloric…

Gazeta Muzicanților: Unde au avut loc filmările piesei și cu cine ați colaborat?

Natalia Ghiletchi Petică: Imaginea și montajul acestui videoclip aparțin Studioului Johnny Studio Film din Torino.

Înregistrările video au fost făcute într-un parc foarte frumos din preajma orașului Torino, anume Parcul Stupinigi. Este un loc îndrăgit de toată comunitatea de români din aceste părți, și nu numai pentru faptul că are o parte bine înzestrată pentru a face grătar! De fapt, în acest an și grătarele au fost interzise! Este un parc plin de istorie, care îmbrățișează cu pădurea și verdele său, Palatul de Iarna al Regelui Amedeo Savoia (Anii 1700)! De la începutul secolulu XX a fost și Palatul de apartenență a  Reginei Margherita!

Deseori, în această primăvară, mergeam pe cărările acestui parc, împreună cu nașa mea, originară din Delta Dunării (localitatea Măcin, nu departe de Tulcea), care este primul meu sfat și critic al fiecărui cântec nou lansat! Cu ea, am depănat multe amintiri, vise și proiecte pentru viitor și atunci mi-am propus să fac acolo filmările pentru acest cântec!

Gazeta Muzicanților: Sunteți o persoana apreciată și meritați tot respectul nostru pentru că vă dedicați trup și suflet folclorului! Celor care citesc acest interviu, le puteți transmite un gând?

Natalia Ghiletchi Petică: În încheierea acestui interviu, aș dori din tot sufletul ca toată lumea să se bucure în primul rând de sănătate! Bunul Dumnezeu, să aibă în paza sa orice suflare pământeasc! Să fie multă pace între Împărați, și iubire între frați!

Iubiți și prețuiți aproapele, dragii mei, ajutați în caz de necesitate și nu uitați nici când:

A fi Domn e o întâmplare!

A fi Om e lucru mare!

Torino, 18/08/2020

Natalia Ghiletchi Petică

Facebook: https://www.facebook.com/natalia.petica.5

YouTube: https://www.youtube.com/channel/UCLDfIdscmJzxJ4cfQv03y9g

Contact – Natalia Ghiletchi Petică – +39 329 442 2947

-