DISTRIBUIȚI
_____________________________________________________

Îmi este ușor să combin cele două stiluri pentru că le simt ca și două entități diferite

Interpreta de muzică populară din Banat, Georgiana Necșa, este o dublă artistă: nu numai că îmbracă costumul popular cu folos, ducând tradiția românească mai departe, dar îmbracă și costumul de interpretă de muzică clasică, cucerind scena Operei din Timișoara!

Nu mulți știu că Georgiana este pasionată de operă, ea urmând cursurile Facultății de Muzică din Timișoara. Pe lângă cursurile ce se desfășoară în cadrul facultății, Georgiana are oportunitatea de a urca pe scena Operei, unde își pune în valoare talentul mai puțin cunoscut de ascultătorii muzicii folclorice.

Noi am stat de vorbă cu Georgiana, care ne-a povestit cum a început povestea cu muzica de operă, cum se îmbină folclorul cu opera și ce planuri are pe viitor.

Bine te-am regăsit, draga noastră Georgiana! Astăzi vom vorbi despre o altă latură a ta, puțin diferită de cea folclorică, dar din același registru. Spune-ne cum și când ai descoperit că ai acest mare talent, de a cânta muzică clasică.

Mă bucur să ne reîntâlnim. Într-adevăr, pe lângă latura folclorică, mă pasionează și muzica clasică. Această pasiune a venit oarecum fără să-mi fac vreun plan de dinainte, chiar fără să mă fi gândit. Eram în clasa a V-a când am devenit elevă a Colegiului Național de Artă Ion Vidu, am studiat percuția, iar mai apoi în clasa a XI-a am început arta cântului clasic, și uite așa…am ajuns astăzi să fiu ”fan operă”.

Georgiana Necsa- Gazeta Muzicanților

Care a fost prima ta producție în care ai cântat muzică clasică?

În clasa a XII-a, profesoara mea de canto, Diana Matei m-a angrenat pe mine și colegele mele de an în proiectul ”Hansel și Gretel”, o operă pentru copii, în care am jucat rolul băiețelului și mi-am făcut debutul pe scena școlii.

Povestește-ne puțin despre diferențele dintre muzica clasică și cea populară.

Voi vorbi bineînțeles în numele meu, și din ceea ce am învățat și experimentat, tehnica vocală este asemănătoare (mă refer la respirația corectă și plasarea sunetului), stilul este absolut diferit. Spre deosebire de folclor, în care nativitatea joacă un rol foarte important atunci când vorbim de melisme, interpretare, pronunție în grai, etc, muzica clasică se studiază notă cu notă. Tehnica vocală se dobândește cu efort susținut, răbdare și perseverență, iar interpretarea capătă profunzime abia atunci când intervine experiența scenică laolaltă cu o tehnică vocală bună, iar artistul reușește să aducă la lumină cele mai pure sentimente izvorâte din interiorul său. Cred că aceste lucruri sunt valabile în ambele stiluri de muzică menționate, motiv pentru care, în cazul meu, funcționează concomitent.

Povestește-ne despre partea actoricească ce se cere într-o producție de operă sau operetă.

Depinde de producția pusă în scenă. Din ceea ce am învățat, dacă vorbim de operă, primordială este partea muzicală, deoarece gradul de dificultate este mai mare și necesită un efort suplimentar. Desigur că nici partea actoricească nu este de neglijat, însă neavând proză în cadrul operelor, ci recitativuri, gesturile și reacțiile sunt oarecum firești. La operetă este o altă poveste. Subiectul operetelor este spumos, plin de amuzament, iar aici proza face parte din lucrare. Partea actoricească egalează partea muzicală ca importanță, deoarece sunt două arte contopite, la care uneori se mai alătură și dansul.

Care ți se pare că cere mai multă muncă și mai multă presiune din partea publicului, scena de folclor sau scena de teatru?

Ambele scene își impun pretențiile lor, depinde în ce context te raportezi. Dacă vorbim de un concurs de folclor, presiunea este bineînțeles mare, deoarece există un juriu de specialitate care analizează orice detaliu. Publicul vizat de cântul folcloric, însă, are o anume naturalețe, o simplitate moștenită de la înaintașii noștri. Repertoriul este unul cunoscut de către toată lumea, menit să fie cunoscut, tocmai pentru că piesele cele mai îndrăgite îi apropie pe oameni, îi înfrățește în simțire, în dragostea de țară, de neam. Pe de altă parte, scena Operei vizează un altfel de public, cu o altfel de cultură și cunoaștere. Numai gândul în sine impune o altfel de presiune pentru că prestația trebuie să fie la cele mai înalte standarde, nu încap greșeli netaxate.

Georgiana Necsa- Gazeta Muzicanților

Spune-ne despre ultima producție a facultății în care ai jucat, opereta Silvia, o producție a Facultății, pusă pe scena Operei.

Facultatea se îngrijește în ultimii ani ca noi, studenții, să putem performa pe scena Operei în cele mai reușite producții ale noastre, ceea ce este minunat și deosebit de benefic. A fost o reușită pentru mine personal, să pot să fiu personajul feminin protagonist al acestei operete, de altfel, o experiență din care am avut multe de învățat și de corectat pe viitor.

Cum combini cele două stiluri?

Îmi este ușor să combin cele două stiluri pentru că le simt ca și două entități diferite, depinde și de starea mea. Uneori am zile în care mi-aș dori să cânt doar folclor, iar uneori doar muzică clasică. Cu timpul este însă foarte dificil, deoarece reușesc cu greu să mă împart între Facultate, Școală de Arte, Opera și propriile proiecte.

Ce planuri ai pentru viitor, din punct de vedere al muzicii clasici, cât și al folclorului?

Cred că voi lasă viitorul să-și urmeze cursul. Eu fac ceea ce am făcut și până acum, voi continua să îmi perfectionez munca în ambele domenii și voi cânta după pofta inimii mele.

Georgiana Necsa- Gazeta Muzicanților

Un mesaj cititorilor!

Cititorilor le doresc un An Nou cu multe reușite și mai presus de toate, cu sănătate. Dacă au parte de aceste două lucruri, le mai doresc și mult curaj să-și poată urmă visurile.

____________________________________________________

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here