DISTRIBUIȚI
____________________________________________________

Mie îmi place să abordez orice fel de muzică, însă de folclor mă simt apropiat pentru că mi se pare că poți să transmiți anumite stări și anumite sentimente pe care nu ai cum să le transmiți în alt gen muzical.

Eu neștiind cântecul, am rugat-o pe mama să mi-l cânte. Ea a început să-l cânte, iar eu am rămas uimit!

Îndrăgitul interpret Paul Ananie a lansat publicului său un proiect inedit! Moroșeanul a surprins pe toată lumea cu ultimul videoclip lansat pe contul său de Youtube, piesă ce o are în prim plan pe mama acestuia. Gazeta Muzicanților a stat de vorbă cu Paul, care ne-a dezvălui în exclusivitate povestea acestui cântec, cât și ce surprize ne mai pregătește pe viitor!

  • Bine te-am regăsit, Paul Ananie! Acum, în prag de toamnă, ne-ai bucurat sufletele cu un proiect deosebit! Este vorba despre o melodie în care cântă mama ta.

Bine v-am regăsit! Da, într-adevăr, în prag de toamnă mi-am propus să-i fac un cadou mamei mele! Piesa aceasta a venit ca un cadou de ziua ei, de aceea am decis să o lansez pe 28 septembrie, ziua în care a împlinit o frumoasă vârstă. A fost o surpriză deosebită!

Dacă mama mi-a dat glasul, eu măcar atât pot să îi ofer înapoi.

  • De unde ți-a venit această idee?

Să fiu sincer, se întâmpla într-un moment în care eram acasă, la Maramureș. Mama și cu tata povesteau despre acest cântec  ”Ar mai bea Gheorghe, ar mai bea”, cântec preferat al oamenilor din satul nostru, pe vremea când mama era fetișoară și participa la nunți, fiind rugată mereu să îl cânte nuntașilor. Eu neștiindu-l, am rugat-o pe mama să mi-l cânte.

Ea a început să-l cânte, iar eu am rămas uimit!

Am pus-o să repete pentru că prima dată m-a luat valul și nu am realizat că o asemenea comoară de cântec trebuie stocat, înregistrat. Astfel, am înregistrat-o pe mama cântându-l. Inițial m-am gândit că îl voi cânta eu. Mai apoi… mi-a venit această idee, de a lăsa cântecul așa cum este, cu ”vocea” originală. La prima mea programare la studio, i-am spus sunetistului să facă un ghid pentru acestă melodie, ca atunci când o voi aduce pe mama în studio să nu trebuiască să stau să o conving, ci să fie ghidul gata făcut și să trecem direct la treabă! Vă mărturisesc că altfel nu aș fi reușit, trebuia acționat cât mai repede, căci ea zicea că ea nu mai cântă, că mă are pe mine și îi este destul. Și acum ați văzut ce comoară are mama în glas!

Apoi, după ce deja tratasem cu Ionuț, sunetistul de la studio, am întrebat-o dacă vrea să vină cu mine la înregistrări, să vadă și ea cum se desfășoară. Ea a fost foarte fericită, pentru că nu știa ce i se pregătește. Ulterior, chiar în ziua în care trebuia să mergem la studio, Dumnezeu așa a lucrat, prin niște căi mai întortocheate ( dar totuși în folosul meu) că mamei i s-au întrezărit anumite probleme la muncă și nu putea să stea prea mult cu mine, în studio. Cum a fost asta în folosul meu? Ei bine… odată ajunși la studio, Ionuț ne-a dat să ascultăm ghidul cântecelor pe care urma să le înregistrez eu iar ultimul ghid… surpriză: ”Ar mai bea, Gheorghe, ar mai bea”. Mama, foarte surprinsă și cu un zâmbet mare, mă întreabă:

– Vai, ce fain! Înregistrezi ”Ar mai bea, Gheorghe, ar mai bea”?

Iar eu i-am răspuns atunci, plin de emoție dar foarte stăpân pe situație (pentru că nu îmi puteam permite să primesc un refuz)

– Nu eu, ci tu. Hai, repede, în studio!

Atunci, reacția de ”surprinsă, cu un zâmbet mare” s-a transformat în ”adevărată surpriză!”, cu bâlbâieli și emoții -firești de altfel- dat fiind faptul că a fost luată prin surprindere.

Mi-au fost de ajutor, cumva, problemele ei la muncă, pentru că nu putea să stea prea mult cu mine, la studio, deci, presată și de timp, nu a putut nicicum să spună nu.

Și uite așa, am pus-o în studio și în nici 10 minute a înregistrat de două ori vocea și asta a fost tot.

După aceea, adevărata muncă de convingere a fost pentru filmarea videoclipului! I-am spus că nu pot posta piesa fără un videoclip… astfel, a înregistrat-o degeaba. Cu chiu cu vai, cu ajutorul bunicii și al familiei, s-a lăsat convinsă să filmeze și a ieșit acest material minunat!

  • Cine a realizat textul și linia melodică?

Piesa are o poveste interesantă, în ideea în care mama îmi povestea că a fost adusă de un om al satului care a plecat în armată. Când a revenit, acesta a adus cu el și piesa aceasta, piesă care a ”prins” foarte bine în sânul comunității din sat și s-a infiltrat, dacă mi-e permis să spun așa, în repertoriul zonal.  Acum este știută cam de toată lumea, indiferent de vârstă, dovadă și faptul că (dacă ați fost atenți la videoclip) toată lumea cânta cu ea.

Cântecul nu este unul din Maramureș, așa cum am precizat în descrierea sa, dar comunitatea și l-a asumat iar, în consecință, am ales pentru el un acompaniament de tip tradițional maramureșean.

  • Unde ați filmat videoclipul?

Și povestea videoclipului este una interesantă pentru că m-am gândit ce să fac, cum să scot în evidență frumusețea naturală a glasului mamei mele. M-am întrebat unde cântau ei, înafară de jocurile satului, bineînțeles. Mi s-a spus că la șezătoare și atunci hotărât să reconstituim o șezătoare. Am  avut femei care au făcut munci casnice tipic feminine, de la împletit baier, la tors, la făcut zgărdane pentru gât și am avut bărbații care au cioplit, au sculptat, tot felul de treburi pe care le făceau aceștia la șezătoare. Mama le-a cântat și a ieșit natural, frumos, ca odinioară.

Videoclipul este filmat la mine în comună, în Vadu Izei, la pensiunea Ioan Borlean, un loc frumos, un loc care aduce aminte de autenticul moroșenesc și m-am gândit că merită să o încadrez pe mama în acel loc neaoș.

Paul Ananie, alături de mama lui la filmările videoclipului- Gazeta Muzicanților
  • Care au fost reacțiile celor apropiați?

Bineînțeles, cei apropiați știau că am înregistrat această piesă. Am uitat să precizez, mama a înregistrat piesa în octombrie anul trecut, deci a durat cam un an până ce am reușit să-i filmăm și videoclip și să o și postăm. Toată lumea era foarte încântată și toți spuneau că va ieși frumos!

Până acum nu am primit nici o reacție negativă, nici în mediul online, nici în vreun alt mediu, deci lumea o primește bine pe mama

Chiar înainte de a posta videoclipul, veneam acasă de la un eveniment și eram cu încă patru prieteni care m-au rugat să le pun să asculte puțin piesa mamei înainte de a fi lansată. Vreau să vă spun că piesa a făcut atunci primele ”victime”, trei dintre ei au plâns, și am realizat că ajunge acolo unde trebuie, în inimile publicului și vocea mamei sensibilizează ascultătorii, așa cum am intenționat de la bun început.

  • Vor mai urma și alte melodii în care va cânta mama ta?

Eu sper din toată inima.

Ca un secret (spus în exclusivitate) mama mi-a spus că dacă va mai face vreo piesă, vrea să facă o piesă cu mine.

Lucrul acesta va fi plin de provocări, pentru că noi nu ne potrivim ca și tonalități, adică mama ca tip de voce este ”alto” iar eu sunt “tenor”, deci va fi mai dificil dar nu mă las! Vom încerca să facem ceva până la urmă, în așa fel încât să mulțumim pe toată lumea. Momentan lăsăm publicul să se bucure de acest cântec!

Paul Ananie, alături de mama lui- Gazeta Muzicanților
  • Ce surprize ne mai pregătești pentru această toamnă?

Eu mai am un cântec căruia i-am făcut videoclip, filmat mult înaintea videoclipului cu mama însă nu am apucat să îl lansez pentru că, să fiu sincer, i-am întrebat pe cei care mă urmăresc pe social media,  publicul meu, pe Instagram:

– Ce cântec vreți să postez? Cel cu mama sau cântecul meu?

Oamenii au fost  foarte curioși de cum cântă mama mea și atunci, normal, mama a avut întâietate

Cântecul meu cel nou este despre lumea care ne judecă, poate fără să ne cunoască, sau vorbesc în necunoștință de cauză ori poate… ne judecă greșit. Nu sunt sigur dacă îl voi lansa în toamna aceasta, pentru că mi-aș dori să las piesa mamei să rămână în mințile și sufletele ascultătorilor mei, dar materialul este pregătit.

  • Ce înseamnă pentru tine promovarea folclorului românesc?

Pentru mine, folclorului este întoarcerea la rădăcini…

Asta nu înseamnă că nu-mi plac și alte genuri muzicale. Mie îmi place să abordez orice fel de muzică, însă de folclor mă simt apropiat pentru că mi se pare că poți să transmiți anumite stări și anumite sentimente pe care nu ai cum să le transmiți în alt gen muzical. La fel cum alte stări sau emoții pe care le transmiți prin alte genuri, nu le poți transmite prin folclor. Tocmai de aceea, eu încerc să le îmbin în viața de zi cu zi și să trec prin mai multe stiluri muzicale, dar acest stil folcloric, țărănesc este cel mai aproape de sufletul meu. De ce? Pentru că vin dintr-o zonă cu o zestre imaterială bogată, zestre care trebuie dusă mai departe și cred că moroșenii mei sunt de acord cu mine, că trebuie să nu uităm de tradiția noastră, să o perpetuăm și să o ducem mai departe în forma ei adevărată, frumoasă și cât mai aproape de ceea ce ei consideră ca fiind autentic!

____________________________________________________

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here